Este posibil să nu puteţi vedea luminiţa de la capătul tunelului în momentul pierderii unei persoane dragi dar pentru multe persoane, în cele din urmă, această experienţă se poate transforma într-una pozitivă.

Găsirea laturii pozitive

Aceasta nu se va întrevedea în momentele de suferinţă dar, în cele din urmă, experienţa pierderii unei persoane dragi se poate dovedi a avea un rezultat pozitiv. Iată câteva comentarii ale unor persoane afectate de o astfel de pierdere, care în cele din urmă au ieşit mai îmbogăţite spiritual din procesul suferinţei.

* ”Nu aş fi ales să-mi pierd soţul dar mă simt profund îmbogăţită spiritual de pe urma morţii sale şi a profunzimii sentimentelor de împărtăşire şi intimitate pe care le-am experimentat cu alte persoane în decursul călătoriei mele spre vindecare”.

* ”Există zile triste dar este mai uşor să evoc vremurile bine şi alte evenimente speciale pe care le-am petrecut împreună. Nu-mi place să mă gândesc la evenimentele triste, nefericite – pe acestea trebuie să le pun deoparte. O să-mi aduc întotdeauna aminte de ele, dar mai mult de latura pozitivă decât de cea negativă”.

* ”Într-o dimineaţă m-am trezit şi am realizat un lucru nou. Pentru prima dată în viaţa mea am putut să fac tot ceea ce doream şi să fiu ceea ce doream. Acesta a fost un gând atât de copleşitor încât am început să explorez ce doream să fac. Apoi mi-am dat seama! Întodeauna am fost ceea ce au vrut alţii săi fiu, am făcut ceea ce au dorit alţii să fac. şi nu am ştiut niciodată până acum”.

* ”Moartea fiului meu drag a avut un impact imens asupra mea dar a fost un imbold pentru o schimbare pozitivă şi maturizarea mea. L-am avut pentru câţiva ani scurţi dar el mi-a oferit o dragoste specială în viaţă. El nu mai poate primi dragostea mea dar eu pot să-i transmit dragostea mea oferind iubire altor persoane”.

* ”Experienţele mele în privinţa morţii m-au învăţat un lucru: că noi vom muri şi că cei pe care-i iubim vor muri. Acest fapt spinos rămâne, încă, nerezolvat de ştiinţă; acesta dă sens străduinţelor noastre şi face strădaniile noastre fără sens. Între timp, trebuie să mergem înainte cu această sarcină extrem de simplă şi totodată deosebit de teribilă: trebuie să îndrăznim să trăim”.