Pierderea unei fiinţe dragi şi suferinţa pot afecta adulţii în mai multe feluri, întrucât fiecare persoană reacţionează diferit faţă de experienţa pierderii fiinţei iubite.
Orice suferinţă este diferită.
Nu există o modalitate bună sau greşită de a suferi. Cu toţii avem personalităţi diferite, modalităţi de a face faţă situaţiilor şi experienţe trecute. Nu există suferinţă identică în rândul persoanelor. Fiecare dintre noi poate experimenta o gamă largă de sentimente, care pot varia de la o zi la alta.

Simptomele fizice pot include: gol în stomac, suprasensibilitate la zgomot, apăsare în piept sau în gât, scăderea forţei musculare, lipa de energie, gura uscată, oboseală şi pierderea respiraţiei.
Sentimentele pot include: tristeţe, furie, vină, autoreproş, anxietate, neputinţă, lipsă de speranţă, şoc, descătuşare, uşurare, letargie şi dor după persoana trecută în eternitate.
Schimbările comportamentale pot include: insomnie şi întreruperea somnului, tulburări ale apetitului, comportament distrat, visuri cu persoana trecută în nefiinţă, evitarea lucrurilor care amintesc de persoana pierdută, oftat, superactivitate neîntreruptă, plâns, vizitarea locurilor sau preţuirea obiectelor care amintesc de fiinţa iubită pierdută.
Gândurile pot include: refuzul de a accepta realitatea, confuzia, evocarea persoanei trecute în etrmintate, un sentiment de prezenţă a fiinţei pierdute prin moarte, halucinaţii auditive şi vizuale.

După funeralii

Prima săptămână sau un interval echivalent după un deces este o perioadă ocupată: anunţarea celorlalţi, înregistrarea decesului şi aranjamentele pentru funeralii. Realitatea deplină a morţii poate să nu te atingă decât după această perioadă, când prietenii şi familia se vor fi retras şi când începe să se manifeste adevărata durere a suferinţei.
Confuzia, dezorganizarea, furia şi vina sunt obişnuite
După impactul iniţial, este posibil să te simţi bine un minut iar în minutul următor să te simţiţi indispus/ă. Acest lucru este normal. Confuzia, dezorganizarea, furia şi vina sunt sentimente obişnuite, care pot fluctua în decursul lunilor care urmează, lăsând loc apatiei, tristeţei şi depresiei pe măsură ce timpul trece.

Toate comentariile următoare au fost exprimate de persoane afectate de pierderea unei fiinţe dragi şi indică varietatea de sentimente care poate fi experimentată:

• Vină – ”Dacă nu ne-am fi certat chiar înainte de accident. Mă simt atât de vinovată că l-am suparat chiar înaitne să moară”.
• Mânie – ”Eram atât de furioasă, doream să mă revolt împotriva lui Dumnezeu şi a lumii întregii. Voiam sa sufere toată lumea, la fel cumsufeream si eu. El m-a părăsit şi îl uram pentru asta”.
• Dor – ”Toată fiinţa mea tânjea după ea. Nu mă puteam gândi la nimic altceva. În fiecare minut mi se părea că o să intre din nou pe uşă. Din nou şi din nou îi auzeam vocea, o vedeam în mulţime, ma apucam sa-i formez numarul de telefon sa o sun ! De fiecare dată când mă gândeam la era era ca şi cum aş fi avut un cuţit înfipt în inimă”.
• Epuizare – ”Simţeam că nu pot să mă opresc şi nu pot să dorm. Mă plimbam în sus şi în jos şi tunam şi fulgeram. Acum mă simt exact invers. Dorm foarte mult dar încă mă simt epuizat. Nici vreau să mă văd nici măcar cu prietenii care m-au ajutat să trec prin asta. Doar stau şi privesc în gol, prea epuizat ca să mă mişc”.

Este suferinţa bărbaţilor diferită de cea a femeilor?

Femeile tind să aibă reacţii mai intense decât bărbaţii şi tind să discute mai uşor cu alte persoane despre sentimentele lor. Din acest motiv, acestea au mai mult sprijin la dispoziţie decât bărbaţii.
Uneori bărbaţii pot ”să se ţină tare” şi să nu-şi arate adevăratele emoţii. Bărbaţii au sentimente la fel de adânci ca şi femeile dar pot simţi că este greşit să-şi arate vulnerabilitatea. Mulţi încearcă să fie tot timpul ocupaţi şi să evite să vorbească despre moarte. Acesta este modul lor de a face faţă situaţiei şi trebuie respectat dar nu este greşit sau nu constituie o slăbiciune dacă bărbaţii caută ajutor.