Copiii fac faţă foarte greu realităţii trecerii în nefiinţă şi pot să nu înţeleagă implicaţilie depline ale pierderii unei persoane apropriate. Dr. Ann Dent vă oferă câteva sfaturi importante privind modul în care poţi ajuta copilul să depăşească problemele cu care este posibl să se confrunte.

Nu este niciodată uşor să aduci unui copil vestea trecerii în nefiinţă a unei persoane dragi. În cazul în care copilului nu i se spune care este realitatea, acesta poate rămâne într-o stare de confuzie, în care îşi poate imagina lucruri mai rele decât realitatea. Prin urmare, este important:

* ca tu, în calitate de părinte, sau o persoană pe care copilul o cunoaşte şi în care are încredere, să aduceţi copilului la cunoştinţă trecerea în eternitate a persoanei dragi curând după ivirea acestui eveniment, făcând uz de atingeri pentru a induce confort şi consolare.

* să foloseşti cuvinte sau fraze simple, faptice, precum ”trecut în nefiinţă” sau ”a murit”, pentru a evita confuzia din mintea copilului. Fraze precum ”s-a dus la cer”, ”a adormit” sau ”Dumnezeu l-a luat/a luat-o cu el” pot provoca spaimă sau confuzie.

* să răspunzi la întrebările copilului spunând adevărul şi ori de câte ori îţi sunt adresate şi să recunoşti că nu ai răspunsul la o întrebare, dacă este cazul.

* să comunici deschis şi onest în orice moment. A vărsa lacrimi este un lucru normal şi aceasta arată copilului cât de mult a însemnat pentru tine persoana trecută în nefiinţă.

* să informezi profesorii copilului despre pierderea suferită de acesta şi să soliciţi asistenţa individuală a profesorilor, dacă este necesar.

* să accepţi copilul ca persoană care a suferit o pierdere şi să nu-l respingi.

Pentru adulţi poate fi un lucru important să vadă corpul persoanei trecute în nefiinţă, cât timp se simt confortabil. Acest lucru reconfirmă ”trecerea în nefiinţă” şi faptul că persoana respectivă nu mai este în viaţă. A-ţi lua la revedere nu numai că subliniază finalitatea evenimentului morţii dar constituie, de asemenea, o reacţie normală faţă de persoana care ne părăseşte.

La fel precum adulţii, copiii – chiar şi cei mici – au nevoie să facă alegeri, după o pregătire blândă. şi ei pot dori să spună la revedere, să pună o jucărie favorită sau flori în sicriu ori să scrie o scrisoare de adio.

Copiii la funeralii

Funeraliile constituie o ocazie de familie specială, care marchează sfârşitul vieţii unei persoane şi oferă copilului oportunitatea de a fi implicat în ritualuri. Copilul trebuie pregătit în prealabil, astfel încât că ştie la ce să se aştepte şi să opteze dacă doreşte sau nu să participe.

Nu există nicio o dovadă care să indice că un copil care participă la funeralii este afectat; în fapt, opusul acestui fapt este cel adevărat. În cazul în care copilul optează să nu participe, un adult de încredere trebuie să stea cu el/ea cât timp au loc funeraliile. Probabil că serviciul respectiv poate fi înregistrat sau filmat şi utilizat într-un moment viitor.

Copilul doreşte şi are nevoie să înveţe şi să înţeleagă lumea din jurul său. Moartea face parte din viaţă şi dacă nu răspundem la întrebările copilului, acesta poate fi lăsat singur cu temerile sale şi neprotejat în faţa fanteziilor.

A răspunde la întrebările copilului poate fi foarte dificil. Următoarele aspecte pot fi utile în acest sens:

* Copilul tinde să adreseze întrebări în mijlocul conversaţiilor cotidiene. Nu fi surprins/ă dacă acesta schimbă subiectul brusc atunci când a auzit cât trebuie. Copilul preia cantitatea de informaţie pe care o poate prelucra. Nu trebuie să-i oferi toate informaţiile într-o singură discuţie.

* Acceptă faptul că aceste conversaţii sunt stânjenitoare. Orice cuvinte spuse reprezintă doar o deschidere a subiectului şi chiar atunci când cuvintele vin greu copilul va şti că îl preţuieşti suficient pentru a face o încercare.

* În cazul în care copilul mic întreabă ce înseamă ”să mori”, poate fi util să-i spui ceva concret şi la obiect precum: ”Un corp care a murit nu poate respira, nu poate mânca şi nu se va mai trezi niciodată”.

* Verifică dacă acesta a înţeles, rugându-l să repete ceea ce i-ai spus. Dacă acesta repetă cu cuvintele sale şi ceea ce spune are sens, vei şti că a înţeles mesajul.

* Uneori nu există răspunsuri. Este în regulă să spui, ”Nu ştiu”.

* Fii pregătit/ă ca acesta să revină cu mai multe întrebări, după ce i-ai oferit răspnsuri la primele.

* Dacă subiectul este dureros pentru tine, poate fi de ajutor să spui de ce. De exemplu, poţi explica faptul că îşi este greu să vorbeşti despre moarte întrucât încă te resimţi de pe urma pierderii anterioare a unei fiinţe dragi, probabil părintele tău.

* Reţine faptul că un copil are nevoie de o reasigurare realistă. Majoritatea oamenilor mor la o vârstă avansată dar tinerii şi chiar copiii mor uneori datorită unei boli grave sau unor accidente.

* Copiii sunt adesea foarte curioşi cu privire la ritualuri şi pot pune o mulţime de întrebări despre ce sunt funeraliile. Un răspuns posibil poate fi: ”Funeraliile constituie o ocazie specială, în care toată lumea care a cunoscut persoana trecută în eternitate se adună ca să evoce amintirea acesteia. De multe ori se fac rugăciuni şi se cântă cântece. Unii oameni plâng. Toată lumea se gândeşte foarte mult la persoana care a murit”.