In prima faza a doliului persoana respectiva are nevoie de atentia si sprijinul tau.
Cei care au mai trecut prin asa ceva, in prima faza a doliului sunt destul de atenti la cei care se afla in aceasta situatie, inteleg suferinta cu toate ca fiecare in parte o traieste altfel.
Poti de exemplu sa le dai un telefon, sa le scri o scrisoare sau sa mergi in vizita pentru a-i sprijini moral sau pentru a discuta cu ei.

Nu ne simtim prea bine cand suntem in preajma unei persoane care este in doliu.
Stai si te gandesti: trebuie sau nu sa-i spui ceva? si ce sa-i spui? cu ce sa incepi? parca ai vrea sa-i spui ceva, dar nu stii ce.
Ne este frica sa nu spunem cumva ceva gresit si de aceea in anumite situatii tacem din gura si pur si simplu negam persoana respectiva.
Intr-un fel ne este frica sa ne confruntam cu situatia si adevarul, nu gasim cuvinte potrivite si astfel renuntam.
Persoanele care sunt in doliu au nevoie de atentie nu numai in primele luni dupa pierdere ci si ani mai tarziu. Un doliu poate dura destul de mult, durata fiind diferita de la o persoana la alta.
Cei in doliu simt nevoia de a discuta ce simt si, suferinzi fiind, comunicarea ii ajuta de asemenea la procesul de doliu si vor aprecia o ureche ascultatoare sau orice sprijin pe care il poti acorda, fie ca ajutor la treburile casei, fie un buchet de flori la mormantul copilului, fie o carte postala.

Cineva care pierde un suflet drag ajunge intr-o situatie dificila si necunoscuta in care se poate izola de mediul inconjurator.
Insa familia sau prietenii il pot ajuta ca sa nu ajunga in aceasta stare.
Se spune ca femeia isi poate exprima frica sau durerea mult mai bine decat un barbat, ceea ce o ajuta sa treaca mai usor prin acea perioada de suferinta.
Dar in ceea ce priveste durerea, goliciunea sufletului si pierderea, nu exista diferente.
Un barbat sufera tot atat de mult.