Corpul nostru cunoaşte o serie de simptome fizice atunci când suferim, majoritatea dintre acestea fiind replici perfect normale la trauma pierderii unei fiinţe iubite. Dr. Trisha Macnair explică la ce ne putem aştepta şi când avem nevoie de ajutor.

Pierderea unei fiinţe dragi constituie un eveniment stresant care poate avea efecte devastatoare asupra organismului, cauzând tot felul de probleme fizice, inclusiv epuizare fizică, plâns incontrolabil, insomnie, palpitaţii, respiraţie grea, dureri de cap, infecţii recurente, tensiune ridicată, pierderea apetitului, deranjamente stomacale, căderea părului, tulburări menstruale, iritabilitate, înrăutăţirea oricărei stări cronice precum eczeme sau astm şi halucinaţii vizuale şi auditive.

Efecte asupra sistemului nervos

Letargia şi oboseala sunt simptome fizice comune ale pierderii unei fiinţe dragi. Pierderea persoanei iubite provoacă o reacţie puternică de stres a organismului, care eliberează în cantităţi mari steroizi naturali, şi o stare acută de alertă a sistemului nervos, în special a sistemului nervos vegetativ (sistemul ”fugi sau luptă”) care controlează starea de pregătire a corpului pentru acţiune.
Inima răspunde la acest stimul nervos mărit prin intensificarea pulsului şi presiunii sangvine. Chiar dacă persoana pare să aibă reacţii încete şi să fie deprimată, în interiorul său are loc o mare agitaţie.

Scăderea imunităţii

Reacţia de stres afectează, de asemenea, sistemul imunitar. Pierderea unei fiinţe dragi atrange o diminuare a activităţii limfocitelor T, celule foarte importante în lupta împotriva infecţiilor. Prin urmare, apariţia de răceli şi infecţii minore este un fapt obişnuit.
Problemele dureroase existente precum artrita se pot agrava şi, de asemenea, alte stări cronice se pot manifesta brusc. Tot astfel, este un lucru obişnuit ca stări care necesită un control atent precum diabet sau tensiune ridicată să prezinte simptome acute.
Această parte explică de ce persoanele care experimentează o pierdere personală se confruntă cu un risc mai ridicat de deces în primul an. Bărbaţii sunt expuşi unui risc mai ridicat decât femeile, probabil deoarece aceştia au mai puţine sisteme de sprijin în cadrul familiei şi al prietenilor.

Stare fizică şi mentală

Probelemle psihologice sunt, de asemenea, obişnuite în decursul suferinţei intense iar întrucât mintea şi corpul sunt interconectate, acestea pot cauza, de asemenea, probleme fizice. Depresia poate conduce la insomnie şi lipsa apetitului şi poate determina o scădere a activităţii organismului.
Anxietatea este şi aceasta obişnuită în timpul suferinţei şi poate cauza un puls galopant, transpiraţie abundentă, insomnie şi pierderea apetitului.
Persoana care se confruntă cu pierderea unei fiinţe dragi poate începe să consume alcool, droguri recreaţionale sau droguri de prescripţie în aceste momente stresante, care măresc numărul problemelor sale.

Nu este un lucru neobişnuit ca cei care au pierdut un partener să vadă ori să audă clar acea persoană.
Nu este neobişnuit pentru cei care au pierdut un partener să vadă ori să audă clar persoana respectivă în casă şi uneori chiar să aibă conversaţii îndelungate cu acesta. Aceste halucinaţii vizuale sau auditive constituie o reacţie normală de suferinţă şi o experienţă fizică extrem de reală pentru cei care le experimentează.
Uneori aceste reacţii de suferinţă sunt interpretate în mod greşit drept semne de demenţă sau boală psihiatrică gravă. În final, partenerului supravieţuitor i se administrează uneori o medicaţie inutilă sau chiar este internat, deşi lucrul de care are într-adevăr nevoie este să îi fie alinată suferinţa.

Efectul auspra copiilor

Copiii sunt la fel de dispuşi să prezinte efecte fizice cauzate de pierderea unei fiinţe dragi, reacţiile obişnuite fiind dureri de stomac, dureri de cap, enurezis nocturn şi insomnie.
De asemenea, copiii pot manifesta tulburări de comportament, devenind sălbatici şi necontrolabili sau retraşi şi morocănoşi, datorită dificultăţii de exprimare a suferinţei lor, în acelaşi timp în care se confruntă cu toate luptele obişnuite ale maturizării.
Copiii şi adulţii aflaţi în suferinţă au nevoie cel mai mult de suport tacit şi înţelegere, o şansă de a-şi împărtăşi sentimentele şi grijile, precum şi timp pentru a se obişnui să facă faţă emoţiilor cu care se confruntă.
Tratamentul adecvat pentru simptomele fizice este important, prin urmare cereţi sfatul medicului. Dar în timp ce aceasta însemnă medicaţie, multe simptome, precum problemele privind somnul şi apetitul, se ameliorează cu ajutorul unor terapii simple sau chiar de la sine, pe măsură ce persoana afectată trece prin stadiile aferente pierderii unei fiinţe dragi.