In amintirea tatalui meu....Mereu am crezut ca tatal meu va trai mai mult ca si mine...cu totii ne gandim la acest lucru.Pot spune ca am avut cel mai minunat tata,dar care poate n-am stiut sa-l pretuiesc indeajuns decat cand a fost prea tarziu...cind a plecat la cer. Timpul a trecut, dar durerea ramane neschimbata. A fost cel mai bun tata,sot, devenind ingerul nostru. Cu totii l-am pierdut cind il iubeam mai mult.Acum traiesc cu impresia, cu senzatia si cu credinta ca e cu mine mereu. Acum poate, in sfarsit, sa vada in adancul sufletului meu, sa ma cunoasca cu adevarat si sa inteleaga lucruri pe care poate nu le-a inteles cand era in viata. Acum stiu ca am un inger pazitor si ca ingerul ala e chiar tatal meu.